Te iubesc, până când moartea…

În luna februarie a acestui an “am făcut cunoștință” cu scriitorul Julien Tănase. Am citit primul volum al trilogiei în care Julien Tănase vorbește despre viața și rezistența în dragoste alături de soția lui Magdi, 30 de ani de relație, trăite pe fundalul evenimentelor din România, înainte și mai ales după 1989. După ce am parcurs prima parte a trilogiei, “Te iubesc…”, mărturisesc că am așteptat cu multă nerăbdare continuarea. Și a venit partea a doua “Te iubesc, până când moartea…”, și până la sfârșitul anului va veni și ultima parte “Te iubesc, cât îmi va bate inima…”. La finele primului volum avem un Julien divorțat de prima soție, tată a doi copii pe care soacra și nevasta nu-i lăsau prea mult cu ei, le interesa doar pensia alimentară, dar spre norocul lui o întâlnește pe Magdi, care devine ancora lui (aflati mai multe citind cartea). Încercaseră să găsească ceva de făcut afară, dar nu reușiseră. Întorși în țară, la Toplița, încearcă să vadă ce ar putea face să câștige un ban, Magdi își găsește un post în învățământ, dar Julien e în tatonări. Și vine prima lovitură: o sentință de condamnare la opt luni de închisoare, pentru că nu plătise câteva luni pensia alimentară. Procesul este la Miercurea Ciuc, și avocata lui îi explică judecătorului că în ultimul an nu avusese un loc de muncă stabil, dar avea chitanțe pentru toți banii pe care-i trimisese sau îi dăduse totuși fostei soții, de câte ori putuse. Judecătorul îi schimbă sentința în opt luni cu suspendare, până își va găsi un loc de muncă stabil și va plăti restanța. Julien începe să organizeze spectacole cu cântăreți din oraș și din capitală (pe cântăreții renumiți îi știa din spectacolele organizate înainte la Casa de Cultură din oraș și prin județ). Acum organizează spectacolele pentru firmele care voiau astfel să-și facă reclamă. Întotdeauna organiza două spectacole, unul pentru client, altul pentru locuitorii orășelului. Începuse să-i meargă bine, și îndemnat de artiștii cu care devenise prieten, se gândea să se mute la București, unde chiar era nevoie de impresari buni și serioși. Și vine a doua lovitură: un ordin de încorporare pentru stagiu militar, la Mihail Kogălniceanu – Constanța, la Aviația Militară. Viața în armată, pe care o ura, doar de aceea nu terminase Liceul Militar, are la început numai dezavantaje și necazuri. Julien este bătut și amenințat de un grup de subofițeri și ofițeri, pe care-i va și reclama pentru contrabandă. După o aparentă încercare de sinucidere, și la recomandarea doctoriței care-l tratează, va fi trimis la Casa Armatei din localitate să organizeze spectacole. Va cânta și la chermeze sau nunți ale mărimilor din județ. Și vine al treilea hop: este citat din nou într-un proces de pensie alimentară. După ce lucrurile se clarifică, doar în armată nu avea salariu, află de la fosta soție că tot ce i se întâmplase în ultimul timp, inclusiv recrutarea, erau din cauza ei și a amantului ofițer, totul la instigarea fostei soacre. Apoi urmează o perioadă mai ușoară în armată, cu spectacole din care chiar câștigă și niște bani. Magdi intrase la facultate și-și deschid o mică afacere cu vânzări, să se descurce până vine acasă. Dar în Toplița, ca de altfel în toată țara, dacă nu cereau șpagă interlopii o făceau polițiștii. După armată, dorind să fie cu soția și viitorul copil, își încearcă norocul în Moldova Nouă, ademenit și de părinții lui. Locuiesc într-o garsonieră și încep să caute o sursă de câștig. Julien este șocat de mentalitatea învechită a oamenilor, de puterea interlopilor, care-și “împărțiseră orașul”, de autoritățile care “închid ochii”. Oamenilor le mergea bine aici pentru că, pe lângă mină și micul trafic, se făcea și contrabandă pe Dunăre, la sârbi (era perioada Embargoului), cu benzină și motorină. Grănicerii și polițiștii se făceau că nu văd, doar șpăgile circulau până la șefii mari. Până la urmă Julien cântă cu tatăl și fratele lui la un local la modă. Dar, în final, realitatea vieții din familia lui îl izbește: părinții se despart, fratele fuge după o spargere, și totul se destramă. Se termină și cu contrabanda, dar Julien, care oricum se ferise de asta, va fi solicitat să organizeze spectacole pentru candidatul local în alegeri. I se naște și băiatul, dar este chemat din nou la un proces și dus cu poliția la Toplița. Acolo află că niște tineri, pe care-i ajutase pe vremuri să apară în spectacolele lui și să câștige bani, dăduseră spargeri la bijuteriile din oraș și declaraseră că el le condusese (credeau că plecase din țară și era ușor să dea vina pe el). Doar că el îi poate demonstra judecătorului că, la datele respective, fusese ori în străinătate ori în armată. Supărat pe împricinați îl ajută pe judecător să le dovedească vinovăția, și, probabil, atunci se nasc primele semințe ale dorinței de-a lucra ca agent sub acoperire. Încearcă să-și continue viața în Moldova Nouă, dar niște probleme și neînțelegeri cu interlopii, și repercusiunile avute după salvarea unor dansatoare (citiți cartea și veți afla mai multe), îi determină să accepte invitația tatălui lui Magdi și să se mute din nou la Toplița. Vor reuși să cumpere o casă mică de la un medic, dar el va trebui totuși să plece la București, să vadă ce poate face pentru a câştiga banii de trai. Și așa încep aventurile din București, căutarea unei afaceri, găsirea ei, închegarea unui mic colectiv: o secretară, un vechi coleg de armată și un șofer. Reușita câtorva afaceri îi aduce bani frumoși, așa plătește casa din Toplița și o renovează, își deschide și acolo o afacere, un club, dar păstrează și afacerea din București. Ce nu-i spune lui Magdi este că îi ajutase pe cei de la Crimă Organizată să rezolve două cazuri importante, unul cu valută falsă, altul cu uraniu. Este apreciat de colegii lui, și este primit în rândurile lor oficial. Își dorea să facă asta și pentru partea morală dar și pentru adrenalină, și încă nu-i spusese lui Magdi ca să n-o îngrijoreze. Citind cartea veți vedea de ce personaje s-a izbit, cum a fost amenințat, atacat, cum își ține separate afacerile pentru a nu-și pune oamenii în pericol, pentru că eu v-am schițat doar câteva lucruri, și cum se spune în povești “înainte mult mai este…” Încearcă să-și împace și părinții, dar nu reușește, așa că își vede de viața și familia lui. În tot acest periplu ajută mulți oameni, care la rândul lor îl vor sprijini la nevoie. În tot romanul, pe lângă întâmplările, greutățile și reușitele lui, vedem, la modul real, degradarea societății. Vedem cum lăcomia și goana după câștiguri ușoare o iau înaintea educației și bunului simț. De cultură nici nu mai putem vorbi… Asistăm la alegeri, la cocoţarea unora pe posturi cheie, la afaceri oneroase și șantaje, la apariția unei societăți în care nu ai vrea să mai trăiești. Sunt și oameni buni și onești, dar puțini și sufocați de ceilalți. Și-l vedem pe Julien jonglând cu o familie , care înseamnă viața și suportul lui, cu o afacere în Toplița- un club de noapte ca-n Occident, cu afacerile din București și cu misiunile sub acoperire. Așa că vor mai urma multe momente și evenimente și în partea a treia a trilogiei. Ce mi-a plăcut foarte mult? Romanul este scris într-un ritm alert, simplu, cu multe dialoguri, multe evenimente sociale, politice, istorice și culturale ale vremurilor. Povestea este spusă firesc, fără încrâncenare sau ură, indiferent de context. Mai mult notele de subsol și explicațiile dau posibilitatea oricui să înțeleagă și să cunoască acele vremuri (fără să fie obligat să se întrerupă din lectură pentru a căuta explicații), să înțeleagă cum au avut loc anumite evenimente, să cunoască oamenii epocii indiferent de domeniul lor de activitate. Eu mi-am reamintit multe lucruri din acele vremuri (doar am o vârstă), am “trăit” efectiv alături de autor multe momente și, normal, am ajuns din nou la concluzia că indiferent ce alegeri au avut loc, ce politicieni s-au schimbat de-a lungul acestor ani, de fapt e “tot aceeași Marie cu altă pălărie”, sau ca în melodia lui Victor Socaciu: ”pleacă ai noștri vin ai noștri, noi rămânem tot….” Așa că vă recomand cu tot sufletul să citiți povestea de viață și de dragoste a lui Julien Tănase. Felicitări Julien și aștept volumul trei! Arcidalia Ghenof (Arci) https://literaturapetocuri.ro/te-iubesc-pana-cand-moartea-julien-tanase-recenzie.html